Sari la o secțiune9
- Criteriul 1: se citește la 16 pixeli
- Criteriul 2: funcționează pe o singură culoare
- Criteriul 3: are formă, nu doar culoare
- Criteriul 4: costă rezonabil de tipărit
- Criteriul 5: se distinge de concurență
- Criteriul 6: nu depinde de o modă
- Criteriul 7: vine cu reguli de folosire
- Cum arată procesul, pe scurt
- Ultima verificare
Cele mai multe discuții despre logo se blochează în „îmi place / nu îmi place”. E o discuție fără ieșire, pentru că gustul nu se argumentează. Criteriile de mai jos se pot verifica, iar asta face alegerea mult mai simplă.
Criteriul 1: se citește la 16 pixeli
Prima dimensiune la care apare logoul tău în viața reală nu e antetul site-ului, ci iconița din fila browserului sau poza de profil. Micșorează-l la 16 pixeli. Dacă devine o pată, detaliile fine nu îți folosesc la nimic.
Test practic: printează-l la 1 cm și privește-l de la un metru.
Criteriul 2: funcționează pe o singură culoare
Ștampilă, gravură, folio, serigrafie pe un singur ton, fax-ul unei instituții. Un logo care își pierde identitatea în alb-negru e un logo care depinde de gradient, nu de formă.
Verifică-l în negru pe alb, alb pe negru și alb pe o fotografie aglomerată.
Criteriul 3: are formă, nu doar culoare
Testul cel mai dur: cere cuiva care l-a văzut o dată să îl deseneze din memorie a doua zi. Nu trebuie să iasă exact, dar silueta ar trebui să fie recognoscibilă. Dacă tot ce își amintește e „era albastru”, logoul nu are formă proprie.
Criteriul 4: costă rezonabil de tipărit
Aici se vede diferența dintre un designer care a lucrat în print și unul care a lucrat doar pe ecran. Numărul de culori influențează direct costul la tipar și la personalizare. Un degrade fin arată bine în prezentare și devine scump sau imposibil pe broderie, pe un pix sau pe o cutie.
Regula practică: să existe o variantă cu o singură culoare, care se comportă bine pe orice suport.
Criteriul 5: se distinge de concurență
Pune-l pe o pagină, alături de logourile a cinci concurenți direcți. Dacă se pierde între ele, problema nu e execuția, ci direcția. Multe domenii au clișee vizuale: dinte pentru stomatologie, frunză pentru ecologic, cerc albastru pentru tehnologie. Le poți folosi, dar atunci trebuie să aduci altceva propriu.
Criteriul 6: nu depinde de o modă
Un logo bun rezistă zece ani fără redesenare. Efectele la modă îmbătrânesc cel mai repede: umbrele lungi, degradeurile complicate, fonturile de sezon. Simplitatea îmbătrânește cel mai lent.
Un exemplu din portofoliul meu: simbolul pentru Visit Cluj, o inimă care conține siluetele a două catedrale, a fost desenat cu mult timp în urmă și e folosit și astăzi, fără modificări.
Criteriul 7: vine cu reguli de folosire
Un logo livrat ca un singur fișier ajunge, în doi ani, deformat, recolorat și pus pe fundaluri pe care nu se vede. Livrarea corectă înseamnă: fișiere vectoriale și rasterizate, variante pe orizontală și pe verticală, variantă monocromă, spațiu minim de protecție în jur, dimensiune minimă și lista scurtă a lucrurilor interzise.
Cum arată procesul, pe scurt
- Brief: ce face firma, cui se adresează, ce nu vrea să comunice.
- Cercetare: ce fac concurenții, ce clișee există în domeniu.
- Schițe pe hârtie, în alb-negru. Culoarea vine la final, nu la început.
- Două-trei direcții diferite, nu zece variații pe aceeași idee.
- Rafinare pe direcția aleasă și testare la dimensiuni mici.
- Livrare cu toate fișierele și cu regulile de folosire.
Ultima verificare
Un logo bun nu e cel mai spectaculos, ci cel care își face treaba peste ani, pe orice suport, la orice dimensiune. Dacă trece cele șapte criterii de mai sus, gustul personal devine ultima verificare, nu prima.
Ai nevoie de o identitate nouă sau de o revizuire a celei actuale? Scrie-mi.
